Alexandru Mavrocordat Exaporitul

Alexandru <<(n. 1641 – d. 23 decembrie 1709) a fost ca dragoman, unul dintre cei mai importanți politicieni din Imperiul Otoman.

Alexandru Mavrocordat provine din familia fanariotă Mavrocordat. Tatal său, Nikolaos, venea din Chios, dar se mută în Constantinopol. Mama sa a fost Roxandra Beglitzi de Skarlatou (aromani).

Alexandru Mavrocordat părăsește Imperiul Otoman și studiază filozofia, teologia și medicina în Roma, Padova (biserica Sfantul Atanasiu – Colegiul Grecesc) și Bologna, unde a primit doctoratul la începutul anilor 1660. În anul 1664 și-a publicat teza, confirmând teoria circulației sângelui din 1628 a lui William Harvey. După întoarcerea sa la Constantinopol, Mavrocordat a predat la școala Patriarhiei Ecumenice (de langa Liceul Roman din Fanar) și a fost medic al mai multor familii turcești distinse. În 1689 a fost admis la Academia Leopoldină (Deutsche Akademie der Naturforscher Leopoldina). Pseudonimul său academic a fost Alexander Magnus.

Datorită cunoașterii ample a limbilor, el ajunge dragoman (traducător) în 1673 – la acel moment o poziție foarte influentă; în același an, a fost numit mare logofăt, care a mediat între patriarhat și guvernul otoman. El a câștigat astfel o mare influență asupra politicii externe otomane. A fost mare dragoman al Porții Otomane în două rânduri, între 1673–1683 și între 1685–1699.

După înfrângerea otomanilor în a doua asediere Vienei, a fost condamnat la moarte, dar după un an de detenție a fost eliberat și reabilitat. După o misiune în numele sultanului la împăratul Leopold I, el a jucat un rol decisiv la Tratatul de la Karlowitz (Sremski Karlovac), pe care l-a semnat în 1699 pentru partea otomană.

Între 1699–1703 a fost secretar intim al sultanului Mustafa al II-lea. A jucat un rol în chemarea la Adrianopole din 1703 a lui Constantin Brâncoveanu, terminată cu bine pentru domnul Țării Românești. În 1705 a mediat împăcarea dintre Brâncoveanu și Antioh Cantemir.

În 1670 s-a căsătorit cu Sultana Chrisoscoleo (nascuta Cantacuzino) Au avut cinci copii: Roxandrei Ghica-Mavrocordat (1673-?), mama lui Grigore al II-lea Ghica, domn al Moldovei, Scarlat Mavrocordat (1678-1699), Nicolae (1680-1730), mai târziu domn al Moldovei si Țării Românești, Elena Rosetti-Mavrocordat (1682-1722) și Ioan Mavrocordat (1684-1719), caimacam în Moldova și domn în Țara Românească. Pe fiul său Scarlatache, Exaporitul l-a căsătorit în 1698 cu Ilinca, fiică a lui Brâncoveanu, însă mariajul a fost scurt, întrucât Scarlatache a murit la vârsta de 22 ani, în 1699, fiind înmormântat la Mitropolia din Târgoviște. Scarlatache fusese numit de socrul său din ianuarie 1698 în dregătoria de vel-paharnic.

A murit pe 23 decembrie 1709.

Sursa

Biografie: ISTORIA ESTE UN CIMITIR DE ARISTOCRAȚII.
Vilfredo Pareto